COLOCVIUL INTERNAŢIONAL ROMANIA CONTEXTA

Ediţia a III-a

Exces și abuz în limbile și literaturile romanice

Cluj-Napoca, 14-15 octombrie 2022

Concepte fondatoare, într-un anumit sens, pentru istoria culturii occidentale, excesul şi – prin extensie – abuzul au constituit, încă din Antichitate, obiecte recurente de reflecţie. Aristotel postulează, de pildă, în Etica nicomahică, importanţa măsurii şi a moderaţiei, denunţând orice formă de exces, iar această conotaţia peiorativă va subzista în cultura europeană printr-o lungă serie de orientări care au revalorizat axiologia clasicismului greco-latin. De la scolastica medievală până la interesul Renaşterii pentru tradiţia antică, la teoriile normative ale lui Boileau sau la neoclasicismul lui Winckelmann, printre altele, numeroase mişcări estetice au mizat pe recuzarea oricărei forme de exces sau de abuz, taxate drept manifestări animalice ori maladive (Etica nicomahică, VII, V, 5). În paralel, unele orientări „moderne” s-au definit, de-a lungul epocilor, în răspărul clasicismului antic – aşa cum este, de pildă, cazul barocului –, făcând din exces motorul însuşi al creaţiei estetice. După cum observă Camille Dumoulié (Esthétique de l’excès et excès de l’esthétique, 2012), secolul al XVIII-lea reprezintă un punct de cotitură în istoria receptării unor asemenea concepte (precum Diderot în Discursul asupra poeziei dramatice, 1758), stabilind o echivalenţă între excesiv şi estetic, într-un moment în care istoria culturii abandonează idealul frumosului antic în favoarea unei confruntări cu limitele pe care s-au fundamentat programatic mai toate curentele majore ale modernităţii. Secolul al XX-lea a nutrit o îndelungă reflecţie asupra excesului şi a abuzului, nu doar în planul literaturii, ci şi al lingvisticii.

Ediția a treia a colocviului Romania Contexta îşi propune să interogheze cele două concepte de abuz și exces în spațiul cultural particular al Romaniei, punând accentul pe strategiile prin care acestea sunt resubstanţiate în beletristică, şi pe modul – eminamente normativ – în care sunt înţelese în lingvistică.

Lingvistică

Excesul, exagerarea, abuzul, în general, presupun existența unei norme recunoscute și a unui element destabilizator sau contestator. Etimologic, ele se traduc prin depășirea unor limite, a unui cadru bine determinat, inclusiv prin utilizarea în mod nelegitim sau în afara curentului a unui concept, a unei legi sau a unui principiu. Colocviul își propune să exploreze diversitatea și dinamica relației dintre normă, limită, cadru și manifestările transgresive, destabilizante sau inadecvate, arătând că astfel de concepte se pot integra pertinent în cadrul științei limbajului.

Raportate la domeniul lingvisticii, conceptele de exces și abuz se regăsesc în teoriile comunicării și diferitele sale modele de manifestare precum „comunicarea reprezentativă”, „expresivă” sau „tautistă” (Lucien Sfez, Comunicarea, 2002, sau numărul tematic „La intensidad en las lenguas románicas como estrategia comunicativa”, Estudios Románicos 30/2021), care presupun exces de comunicare, fără țintă și fără mesaj, specifice și modelului de comunicare virtuală, atât de actual; în procesele retorice de semantizare și resemantizare la nivel de text/discurs, care se bazează pe exces, respectiv abuz. De asemenea, intensitatea, ca variabilă a excesului, este un fenomen omniprezent în limbă, atât la nivel morfologic și sintactic, cât și lexical sau prozodic, cu efecte la nivelul structurii informative a frazei, și al relației semn-semnificant (Clara Romero, L’intensité et son expression en français, 2017).

Însă excesul, văzut ca fundament al limbajului sau ca manifestare locală (la nivel morfo-sintactic, semantic, pragmatic), poate fi conceput, precum în fizică, cu o dublă valoare: pozitivă sau negativă. Astfel, pornind de la premisa că cele două concepte, de exces și abuz, pot fi percepute și prin prisma acestei opoziții, propunem următoarele axe de reflecție, fără pretenții de exhaustivitate:

– conceptul de exces: definiţii, problematică, abordări, utilitate teoretică;

– adaptări improprii ale neologismelor, împrumuturilor, toponimelor, antroponimelor etc. la ortografia limbilor romanice (hiperurbanism sau hipercorectitudine fonetică, grafică);

– exces la nivel morfologic sau sintactic (supra-marcare, redundanță…);

– excesul și expresia sa lexicală (alterare, derivare…) sau gramaticală (superlativ…);

– exces și abuz în contactul dintre limbi și în practica împrumutului ori a neologismului;

– forme de transgresiune a normei de către vorbitori (hipercorectism, prestigiu ascuns…);

– manifestarea abuzului în ritualizarea insultei și a violenței verbale;

– forme excesive patetice (repetiție, redundanţă, parafrază…) în diverse tipuri de discurs: politic, mediatic, publicitar…;

– abordări retorice: funcția hiperbolei, a ironiei și a exceselor umoristice;

– semiotica de graniță: interacțiunea dintre limbajele diverselor manifestări artistice și text (textul literar și artele vizuale sau sonore, textul literar și reprezentarea sa cinematografică sau scenică).

Literatură

Şi în domeniul literaturii, colocviul intenționează să exploreze raportul dintre normă, limită, cadru și manifestările transgresive, destabilizante sau inadecvate. În câmp cultural, excesul şi abuzul se constituie, dincolo de valenţele lor normative, în experienţe ontologice. De la hybris-ul tragic până la viziunea modernă a unui Bataille, literaturile romanice, printr-o lungă tradiţie – de la Rabelais şi Calderón de la Barca până la Sade şi Artaud –, chestionează umanul în confruntarea sa cu limitele, excesul şi abuzul asumând implicaţii filosofice şi existenţiale dintre cele mai diferite. Societatatea  „hypermodernă” (Gilles Lipovetsky) își propune să tempereze anumite accese, dar paradoxal, creează altele. Totul devine „spectacular”, omul este un „hyperconsumator” la nivel planetar, orașele supraglomerate sunt tentaculare (așa cum le imagina Verhaeren), sportul e extrem și corpul o obsesie, tehnica explodează și dinamitează echilibrele naturale. Ecoliteratura generează ecocritica, iar literatura (post)apocaliptică e un fenomen la modă, necesar mai ales atunci când pandemiile coboară din imaginar în realitate. Discursul corectitudinii politice denunță vehement abuzurile asupra femeii, copilului, minorităților etnice, religioase sau sexuale.

Problema excesului a reţinut constant, în ultimele două decenii, atenţia exegeţilor, care au radiografiat-o în opera unor scriitori aparţinând cadrului nostru de interes: Rocco Ronchi, Thomas Berni-Canani, Une ontologie de lʼexcès, 2000 (pentru spaţiul francofon), Christine Orobitg, De la escritura del exceso a la poética del justo medio: otra trayectoria, 2005 (pentru spaţiul hispanofon), Jacqueline Penjon (ed.), Trop cʼest trop. Études sur lʼexcès en littérature, 2006 (pentru spaţiul lusofon) etc., pentru a aminti doar câteva dintre titlurile cele mai sugestive în materie.

În funcţie de epistema culturală în care e produsă, literatura învesteşte conceptele în cauză şi cu o inevitabilă miză etică, atribuindu-le, în funcţie de caz, conotaţii favorabile sau, dimpotrivă, peiorative. Astfel, pornind de la premisa că cele două noţiuni, de exces și abuz, pot fi abordate și prin prisma acestei opoziții, propunem următoarele linii de cercetare și teme posibile:

– conceptul de exces și abuz: definiţii, problematică, abordări, evoluție în timp, receptare;

– exces și abuz în relația biografie vs. creație artistică;

– exces și abuz: curente și genuri literare, de la baroc la literatura contemporană;

– exces și abuz, exuberanță, abundență, supraîncărcare ca teme în literatură și artă;

– violența și reprezentarea sa (sau absența reprezentării) în literatură; violența textuală;

– abuzul fizic vs. consecințe psihice;

– abuzuri de putere, de încredere, de drept în imaginarul literar;

– normă, infracțiune, regulă și transgresiune;

– literatura angajată ca reacție la abuz;

– abuzul și excesul în stilistică, estetică, teoria literaturii.

Calendar

Transmiterea propunerilor de comunicări (300 de cuvinte, cu o bibliografie de 3-5 titluri): 1 decembrie 2021 la adresa colocviului: romaniacontexta@gmail.com

Acceptarea propunerilor: 30 ianuarie 2022

Colocviu: 14-15 octombrie 2022, Facultatea de Litere (str. Horea 31, Cluj-Napoca)

Transmiterea articolelor complete pentru publicarea în volum: 30 decembrie 2022.

Detalii organizatorice

Limbile colocviului sunt franceza, italiana, spaniola și portugheza.

Comunicările pot avea ca obiect una sau mai multe limbi sau literaturi romanice.

Comunicările în cadrul colocviului vor fi limitate la 20 minute (10 minute pentru doctoranzi și tineri cercetători) și vor fi urmate de 10 minute de discuții.

Taxa de participare este de 50 €/ 250 RON (pauze de cafea, mesele de prânz și publicarea actelor). Transportul și cazarea sunt asigurate de participanți.

Comitetul științific

Évelyne Thoizet (Artois, France)

José Manuel González Calvo (Extremadura, España)

Jukka Havu (Tampere, Finland)

Marisa Martínez Pérsico (Udine, Italia)

Roberto Antonelli (Accademia dei Lincei, Italia)

Lorenzo Renzi (Padova, Italia)

Luigi Tassoni (Pécs, Hungary)

Maria Helena Araújo Carreira (Paris 8 – Saint-Denis, France)

Isabel Margarida Duarte (Porto, Portugal)

Rogélio José Ponce de León Romeo (Porto, Portugal)

Maria de Fátima Marinho (Porto, Portugal)

José Manuel da Costa Esteves (Paris X Nanterre, France)

Organizatori

Cristiana Papahagi (cristiana.papahagi@ubbcluj.ro) – lingvistică

Monica Fekete (monica.fekete@ubbcluj.ro) – literatură italiană

Marius Popa  (marius.popa@ubbcluj.ro) – literatură franceză

Sanda Moraru (sanda.moraru@ubbcluj.ro) – literatură și lingvistică spaniolă

Luminița Tunsoiu (luminita.tunsoiu@ubbcluj.ro) – lingvistică spaniolă

Veronica Manole (veronica.manole@ubbcluj.ro) – literatură și lingvistică portugheză

Andrei Lazăr (andrei.lazar@ubbcluj.ro) – literatură franceză